Printre sporurile şi primele nesimţite pe care magistraţii şi le dau singuri (adică ei acţionează statul în judecată pentru sporuri, ei judecă, deci tot ei cîştigă), există una la care nu v-aţi fi gîndit: prima de concediu. Această indemnizaţie, egală cu un salariu fără sporuri, se serveşte înainte de plecarea în vacanţă, asortată cu salariul lunar obişnuit. Din nefericire, un zvon frisonant i-a zguduit pe magistraţi: cică nu s-ar mai da prima asta. La auzul unei asemenea grozăvii, pe la instanţele din toată ţara au început să curgă cererile de concediu. Mai nasol e că aceste cereri au şi fost aprobate de şefii de instanţe.
Pe la alte instanţe, printre care şi Curtea de Apel Bucureşti, oamenii şi-au rupt ceva mai multe zile din vacanţă, au încasat banii, apoi şefii lor au întocmit cereri de rechemare la muncă pe motiv că nu are cine să ţină şedinţele şi să soluţioneze dosarele. Astfel, pînă la urmă judecătorii n-au plecat nici o zi din instanţă, însă şi-au încasat prima de concediu mulţumită acestor cereri fictive de concediu. Ca să vă daţi seama de amploarea fenomenului, vă spunem că din nouă secţii, cîte are Curtea de Apel Bucureşti, judecătorii din şase secţii şi-au încasat prima de concediu.